Prima saptamana...

Duminica trecuta imi treceau prin cap tot felul de scenarii despre prima mea zi de munca aici. Cum era de-asteptat, nici unul n-a fost intocmai cu realitatea...

Mi-au spus sa vin luni intre 8 jumate si noua. Am ajuns la 8 jumate la receptie si-am intrebat de sefu'. Tipa m-a privit lung..."A bit too early for a Monday morning..." N-am prea priceput...doar ei mi-au zis sa fiu acolo la 8 jumate-noua, acum e prea devreme? Il suna pe interior. N-a ajuns inca. Incearca pe mobil. Si-mi zice inocent "He was sleeping..."
Bravo, mi-am zis! Good start! Ti-ai trezit seful luni dis de dimineata. M-am simtit ca naiba, dar ce sa fac...nu el m-a chemat la ora aia si mi-a zis sa-ntreb de el la receptie...?
Cum exista mereu o solutie cand e vorba de ingineri, m-a preluat altcineva. Un tip foarte de treaba de altfel. Ghinionul lui ca era unul din cei 2 oameni aflati in departamentul meu la asa ora matinala, pentru c-a trebuit sa faca pe ghidul. Acolo e cafeteria, de-acolo iei de baut, in cealalta cladire mergi pentru office supplies si tot asa...am facut turul..
In final am ajuns si la etajul meu. In momentul asta m-asteptam la ceva de genul...vine sefu' sau sefu' sefului sau altcineva, si ma duce pe la toate birourile sa dau manutza cu colegii. Sa stim si noi unii de altii...mai mult ei de mine, ca eu n-am cum sa retin 40 de nume.
Cum insa departamentul nu era asa de populat la ora aia, asteptarile mele au ramas in aer. Nici nu stiam la ce birou sa m-asez. In lunea aia lipsea o tipa. Asa ca m-am postat la biroul ei si-am inceput sa citesc ce-am gasit pe-acolo, un ghid pentru noii angajati.
Incet-incet au mai venit colegi, dar de-abia la 10 jumate toata lumea era la locul ei. In timpul asta, tot asteptam pe cineva care sa-mi faca introducerea, dar n-a venit nimeni.
In schimb, singurele doua tipe care erau in departament au venit sa se prezinte singure. Una e tot project manager si cealalta e mare director, sau ceva de genul asta... A treia, care lipsea, e tot project manager. A patra sunt eu:)

Mi se parea foarte ciudat sa nu-mi cunosc colegii. Asa ca m-am ridicat frumusel, si-am trecut pe la fiecare birou sa dau mana cu ei. Cam stupida situatia..."Hello, I'm Anca, I'm going to work here, blah, blah..." Ce si-or fi zis, nu stiu....erau toti ingineri, asa ca probabil c-au gandit in binar:)
Mai tarziu i-am cunoscut si pe ceilalti project manageri. Simpatici si ocupati.

La 12 si 10 parca suna alarma de pranz. Stam toti la masoaie de vreo 15 persoane si ca de-obicei vad mai mult barbati in jur si-n continuare mi se pare amuzant:) Im amintesc mereu ca la fiecare etapa a interviului m-au intrebat daca ma simt ok sa lucrez numai cu barbati. Acum vreau nu vreau tre sa mananc la 12, ca atunci se duc toti. Degeaba am sperat c-o sa fie cineva care sa manance mai tarziu...ufff....

La 2 m-am dus sa-mi iau masina. Asta a fost momentul de care imi era cel mai frica. Pentru ca a fost prima oara cand am condus singura. Am mers impreuna cu un coleg la un garaj din alt oras, unde era masina mea. Cred ca l-am rugat la fiecare 5 minute ca la intoarcere, cand el va fi in fata mea cu masina lui, sa n-o ia prea repede, ca.....eh, aici imi trebuia motiv....pai simplu, nu cunosc masina:)

La garaj s-a intamplat ceva de care nu-mi era dor. Am vorbit iar despre Romania, in contextul ala pe care-l urasc cel mai mult. Tipa care mi-a dat cheile m-a intrebat de unde sunt. Romania? A....am fost acolo. Eu ma gandeam c-o fi fost in Bucuresti. Mi-a zis c-a fost in Victoria. N-am auzit de Victoria. Am crezut ca poate vrea sa zica Piata Victoriei. Era de fapt vorba de un sat. Aha, as fi preferat sa ne oprim in momentul ala. Dar nu, a continuat...Vai, ce sat, lumea de-acolo traia cu cel putin 50 de ani in urma fata de Belgia.
Pai da, eu ce sa raspund...am explicat ca-n Romania nu-i ca in Belgia, si satul e sat, cu traditiile lui, cu oamenii lui, cu agricultura si viata de-acolo. In Belgia a locui la sat e un lux, pentru ca sunt mai mult vile, in Romania nu. Colegul meu deja parca ma privea cu alti ochi.
Oricum, femeia nu era rau intentionata. Mi-a dat si flori la sfarsit:) Cu inima buna, pentru ca mai tin si-acum.

De condus am reusit si singura, luni a fost prim oara si de-atunci in fiecare zi pornesc tzup-tzup, de fapt vum-vum. Mai rau e ca nu am loc de parcare cand ma-ntorc acasa si mi se-ntampla sa ma-nvart si juma de ora.

Inca din prima zi am stat peste program. Am enorm de citit, am avut pana acum traininguri tehnice unde se presupune ca ar fi trebuit sa invat despre adresele IP, sistemul binar si Gooood, despre ce vorbesc????? Ca project manager nu tre sa stii prea multe chestii tehnice, dar ai nevoie de un minim de informatie. Eh, pentru mine minimul asta e un maxim gras, care totusi m-a ajutat sa slabesc mult in numai o saptamana. Prima mea saptamana de lucru in Belgia....Dar ce vorbesc...doar am mai lucrat 3 luni cat am facut practica. He, he, ce dor imi e acum de FedEx...acolo da, trai nineaca, putin de lucru, nu degeaba au fost cel mai bun angajator al anului nu mai stiu cand si pe unde...

I'm still alive...

Mi-au plecat parintii martea asta, dar am inceput sa lucrez. Am multe de povestit, mai ales din prima zi. Numai ca ajung seara foarte tarziu si deja sunt satula de monitor...Povestesc in weekend...pana atunci incerc sa nu visez prea mult la WAN, LAN si altele...Nu sunt IT Support, nu va faceti pareri gresite:) By the way, in departamentul meu am colegi vreo 40 de barbati si 3 femei, funny nu?:))) Ma-ntreb care e raportul barbati/femei in toate cladirile firmei (ala matematic, nu de alt gen:))

De ce?

De bine ce ii ziceam lui Robert de ce nu renunt la a modera comentariile, tocmai am primit doua care m-au facut sa renunt la sectiunea my photos. Deh, nu toata lumea e amatoare de a ma vedea:( Pacat, pt ca avusesem o zi tare frumoasa...Poate revin asupra deciziei, mai vad eu...
Deocamdata, pastrez pozele doar pt prieteni.

In ochii belgienilor - part 2

Am avut un coleg care-mi zicea ca el n-ar putea sa aiba niciodata o iubita din Europa de est, pt ca n-ar sti daca sta cu el din interes sau din dragoste. I-am respectat parerea, deoarece in prezent e unul din cei mai buni prieteni de-ai mei. Stiu ca strainii cred ca femeile din Romania vor doar banii lor. Asta e imaginea pe care ne-au creat-o multe reprezentante ale sexului frumos care stau la agatat straini prin baruri. Dar ca de-obicei, exista si exceptii...

Intentionam sa scriu in partea a doua numai de bine, asa ca iata...

Cand urcam in sfarsit in marele turn din orasul meu, mi s-a luminat fata cand am auzit ca ghidul stia de Poiana Brasov si Cluj. In tinerete, avea o prietena care lucrase ca ghid acolo, prin anii '70.

Acum ceva vreme intalneam un belgian care mi-a spus cel mai frumos cuvant in romana, singurul pe care-s stia, si care a sunat atat de frumos si de corect, ca m-a lasat fara replica. Stia sa spuna "curcubeu". Tot el stia de strada Nerva Traian din Bucuresti, o invatase pentru ca toata ziua trebuia sa ia taxiul pana acolo.

Cel mai mult ma bucura cand vorbesc cu belgieni care stiu ca limba romana e o limba latina. Pentru ca am ajuns sa urasc sa mi se spuna: "A....esti din Romania deci intelegi rusa!" Si-am intalnit cativa care mi-au zis din prima ca pentru mine e usor sa vorbesc franceza, pentru ca romana e din aceeasi familie.

Cu cateva saptamani in urma citeam in tren "Orasul si cainii" de Llosa. Langa mine statea un tip intre 2 varste. La un moment dat mi-a zis in flamanda ceva care-am priceput eu ca-nsemna "Esti romanca, nu?" Am dedus ca n-avea cum sa-si dea seama de asta decat daca pricepea ca ce scrie acolo in cartea mea, e in romana. Ceea ce e deja o performanta. N-avea cum sa vada coperta, si oricum pe ea nu era pomenit nicaieri vreun nume gen Bucuresti sau Romania.
Tipul mi-a urat si mult succes inainte de a cobori, ce om de treaba!

Nu in ultimul rand, sunt multi belgieni care apreciaza ca romanii sunt tare, tare constiinciosi. Si asta s-a intamplat si la Sebi la serviciu si la mine la scoala. Cum am fost dintotdeauna silitoare (cei rautaciosi ar zice tocilara), am reusit sa colaborez foarte bine cu belgienii ca mine:) Intr-unul din putinele cazuri cand ne puteam alege singuri grupele, am fost singura straina printre 11 belgieni si ne-am inteles de minune.

A day like any other

In fiecare an imi spun ca ziua mea o sa fie grozava. Si de-abia o astept de fiecare data. Iar cand vine, e parca cea mai banala dintre toate.
Asa a fost si anul asta. Am inceput-o cu ploaie, am continuat-o cu incercari esuate de a-mi cumpara niste cizme din Antwerp si am terminat-o in mare veselie, dandu-mi sufletul sa nu pierd trenul inapoi catre cursul de olandeza din fiecare marti.

N-am avut cand sa-mi iau nici macar un tort...shame on me...maine n-o sa mai aiba acelasi gust...

Observatii...

Desi constat ca nu prea e citit blogul meu, ma simt datoare sa justific ca am facut o pauza din motive de calatorit cu parintii.

Dintotdeauna mi-am dorit sa se inventeze o masinarie care sa iti citeasca gandurile de seara- atunci cand esti cu capul pe perna si-ti vin o groaza de idei de scris. Ce misto ar fi sa poata fi inregistrate, sa nu mai fii nevoit sa le scrii, doar sa le iei dintr-o arhiva de ganduri...
Dar cum asa ceva e doar imaginatie, o sa-mi mai prelungesc pauza, n-am incotro.

Marturia unui bucurestean prapadit ajuns la Bruxelles

http://www.hotnews.ro/articol_55643-Marturia-unui-bucurestean-prapadit-ajuns-la-Bruxelles.htm

Cateva comentarii de-ale mele la articolul de mai sus:

- da, nu exista taximetristi tzepuitori
- da, trenul e un mijloc de transport foarte comod
- asa e, nu exista controlori, si uneori nici nu tre sa arati abonamentul cand te urci in tramvai sau autobuz, adica te poti risca. Eu am abonament, dar in aproape un an nu m-a controlat nimeni, in afara de situatia cand trebuia sa i-l arat soferului...
- "cea mai mare parte a orasului e de o curatienie desavarsita" - no way, cred ca autorul n-a vazut suficient din bruxelles
- mda, piste pt bicicisti...exista si nu prea...adica nu-s peste tot...
- adevarat ca in Bruxelles nu se claxoneaza asa mult ca in Bucuresti, dar sa nu exageram...si-acolo circula tot oameni
- sunt suficiente BMW-uri si suficiente Mercedesuri
- "Zona Garii de Nord. Cartierul emigrantilor, al hasisului luat la colt de strada si al sutelor de bordeluri cu vitrine luminate de neoane stridente"(...) "Mizeria care balteste pe aceste strazi nu are rival nici macar in Romania. Si ceea ce e cu adevarat mai frapant e ca nu vezi albi."
Ce stresata am fost eu la inceput de zona asta! Pt ca scoala mea era chiar la granita dintre nord si "lumea buna". Si eu trebuia sa cobor la Gara de Nord si sa merg 10 minute zilnic dus si inca 10 intors printre oameni ciudati si cladiri urate si cazute. Dar intr-un an de zile, nu mi s-a intamplat niciodata absolut nimic, nici macar seara. Nu s-a legat nimeni de mine, nu mi-a furat nimeni nimic. Sunt multi studenti care circula prin zona aia, datorita scolii, si asta ii da un aer mai omenesc. Unde mai pui si ca de partea cealalta a liniilor ferate sunt cladiri imense de birouri...La nici 10 minute de prostituatele din Nord...
Nu vezi albi? Hmm...la cati studenti albi trec pe-acolo, pana si eu cu diopriile mele de marmota, ii vad...
Pe scurt: zona Garii de Nord nu e cea mai frumoasa si cea mai sigura din Bruxelles, DAR de multe ori aspectul ei te sperie in aparenta. Am cunoscut o gramada de studenti straini care locuiau in zona aia pt ca era la 2 pasi de scoala si n-au avut conflicte cu nici un vecin...
- "Bruxelles-ul institutiilor europene....e de departe zona cea mai anosta a orasului" - eu sunt de alta parere...

Facute intr-o zi cu soare

Asta-i poduletzul pe care-l vad, numai ca eu il vad mai de-aproape si din partea opusa

Astea-s petuniile care-mi plac

asta-i turnul cel vechi, inalt si neterminat

si-astia sunt biciclistii care ma enerveaza la condus

Ganduri

Sunt racita...Am postat niste foto de weekendul trecut, cand am fost la Coo. Am si scris despre locul asta minunat aici. Weekendul asta cred ca o sa mi-l petrec de mana cu aspirina si paracetamolul.

Taman bine m-a prins raceala, ca vin ai mei saptamana viitoare si-or sa constate ca am un sistem imunitar la pamant, ca duc lipsa de calciu, magneziu, fier si toate vitaminele posibile, ca nu mananc o masa calda pe zi, nu mananc destule fructe si legume, nici paine, nici ciorba, nici branza, si de-aia stomacelul meu saracul se revolta impotriva E-urilor, nu fac destul sport, ma-mbrac aiurea pt vremea de-aici, si-uite de-aia stau si bolesc...si pe deasupra imi stric si ochii toata ziua buna ziua in fata calculatorului.

Dar eu tot de-abia astept sa-i vad. Ma duc sa verific in ce stadiu sunt proviziile de chipsuri.

In ochii belgienilor - part 1

1. Acum cateva luni, intr-unul din amfiteatrele din Vlekho Business School din Bruxelles, aflam motivul pt care am facut masterul de-aici. Bine, aveam eu motivul meu cand m-am inscris, dar proful de politics a considerat ca stie mai bine. Care va sa zica, cica eu si cu distinsa mea colega din tinuturile Timisoarei am considerat ca un master in Belgia ne va ajuta sa "bring know-how to Romania", pt ca in Romania "there isn't any...".
E mai mult decat trist ca asta e unul din lucrurile care le raman in cap studentilor din toata lumea, dupa un master la Bruxelles...
Mda, si profu' asta se lauda c-a fost nu stiu cati ani secretar la UE...M-am si vazut intoarsa in tara si primita ca un erou care infiinteaza prima firma din istoria Romaniei si face primul plan de afaceri...

2. Acelasi prof explica si starea de plans a spitalelor din Romania si cat de generoasa e Belgia ca ne ajuta...Aici mai are cum mai are dreptate...Insa in Ro exista clinici particulare unde te poti programa de pe o zi pe alta si nu astepti ca aici o luna ca sa-ti vina randul...Si doctorii sunt ok, iar clinicile au echipament modern.
Cat despre spitale, nu-s toate vai de capul lor, totusi...

La ora aia de curs m-am simtit ca o infometata din lumea a treia, care pana sa ajunga in Belgia nu auzise cuvantul "afacere" si nu vazuse decat spitale invadate de muste, gandaci, paianjeni si alte mici vietuitoare condamnate de la nastere sa fie vanate cu insecticid.

Noroc ca la acelasi curs am mai aflat ca mexicanii se omoara pe capete in a lor capitala, si ca americanii, vai de capu' lor, se specializeaza prea mult in scoli si dupa aia stiu sa faca numai o chestie.
Pan' la urma, decat mexican raposat, mai bine roman care traieste din barter si-mparte spitalul cu lighioanele...

(sfarsitul primei parti)

Tot cu tziganii avem "succes"...

Suntem iar in ziarele din Belgia. De data asta datorita filmului "Dallas Roumanie", o coproductie Romania-Ungaria. Despre ce e filmul? Evident despre tzigani! In recomandarile ziarului Metro, distribuit zilnic in toate mijloacele de transport, filmul ocupa deja locul 2 (scuze pt imaginea stramba:))

In Belgia va aparea la sfarsitul lui septembrie. De-abia astept, ma duc sa-l vad negresit.

Rezumatul filmului pe http://www.agenda.be/cin/fr/detailfilm.asp?rub=1&Code_film=14943

Ik spreek een beetje Nederlands

Cu alte cuvinte, asta seara am inceput cursurile de olandeza. Dureaza 3 ore, in fiecare marti si joi. Deocamdata e bine, ca ma duc acolo odihnita, deci imi mai ramane in cap cate ceva.
Progresez si cu condusul...acum imi ies parcarile un pic mai repede, dar tot nu suficient...Si n-am curaj sa ies singura...cand vad biciclisti imi vine sa cobor din masina si sa-mi vad de drum pe jos.

Luni am avut 2 momente foarte frumoase in Bruxelles.
1. Am fost la o doctorita tare simpatica si romanca pe deasupra, cu care am vorbit despre vreme, zodii, mazare, copii unici la parinti, Romania, belgieni, ploaie, reumatism, sport, iritari si evident...sanatate. Mi-a placut la nebunie de ea. Si nu pt ca nu mi-a luat nici un ban.
2. Cand ma intorceam in Mechelen am avut un moment de confuzie in care mi-am scos harta sa ma uit daca luam metroul care trebuie. Si m-am trezit cu cineva din spate care-mi soptea "Can I help you?" Eu inca nu m-am obisnuit cu oamenii excesiv de amabili. Asa ca m-am blocat. Mi-a dat prin cap ca m-o fi intrebat altceva, si-am zis "Pardon?". Vroia intr-adevar sa ma ajute si pe deasupra si in engleza. Ce baiat de treaba! Nu, nu urmarea sa ma agatze. A fost doar amabilitate. O amabilitate care n-avea legatura nici macar cu felul in care aratam, ca iar iesisem nemachiata si-n adidasi.

Ciocolata neagra

Ciocolata neagra pentru ca:

Ploua, ploua, ploua, ploua. Si ploua pe neasteptate. Deci daca se intampla nenorocirea sa uiti umbrela acasa, e de rau.

In plus, daca iti iei numai o umbrela, nu e de ajuns. Vantul o poate ucide repede si-asa ramai fara aparare....

90% din apartamentele de inchiriat sunt nemobilate. In plus, se cere sa le iei pe minim 3 ani.

Strazile pietruite imi ameninta continuu tocurile.

In partea flamanda (a si citi fara diacritice) unde locuiesc eu, e de evitat sa vorbesti in franceza.

Pe timp de “vara”, concertele din centru dureaza prea mult si bubuiala lor imi fugareste somnul.

Biciclistii ma enerveaza la condus cand nu stau pe banda lor sau cand nu au banda lor.

Nu am role si daca le-as avea nu prea le-as putea folosi in prea multe zile.

Mi-e cam greu sa gasesc haine pe marimea mea, si mai ales pantofi. E un alt fel de-a spune ca marimile belgiencelor cam difera de cele ale romancelor.

Feminismul a ajuns aici intr-o faza extrema zic eu...drept pentru care concediul de maternitate e de numai 3 luni, barbatii nu-ti deschid niciodata usa, ba mai mult, ti-o inchid in nas, de ajutat la bagaje nu mai zic...

Tot din motivul de mai sus, barbatii au mult mai multa grija de felul in care arata decat femeile, sunt mai ferchezuiti, mai frumos imbracati, mai stilati. Femeile au umerii lati, mers de barbat si de multe ori incaltari cu toc gros, gros, cum purtam eu prin generala (poate din cauza strazilor pietruite....). OK, nu generalizez, dar comparativ cu Romania e imposibil sa nu observi asta.

Vara, unele poarta cizme cu fusta subtire si fara ciorapi.....ce poate fi mai oripilant????

In Belgia mai toata lumea are masina de firma. Asta pt ca angajatorul prefera sa iti dea masina in loc de bani mai multi, pt ca asa plateste mai putin taxe. Stiu, nu-i nimic rau in a avea masina de firma, mai ales cand primesti si card de benzina pe deasupra. Dar mie nu-mi place sa conduc, mai ales pe autostrasda la ore de varf, pe ploaie, si mai ales prin oras facand slalom printre biciclisti.

La fel ca multe din marile capitale europene, Bruxelles-ul isi cam pierde originile...adica daca te uiti in jur, nu prea vezi multi belgieni sadea. Da, stiu, nici eu nu-s belgianca, dar macar le adopt cultura, nu dau muzica la maxim in masina, nu fur si nu urlu cand vorbesc.

Nu exista munti, doar dealuri

La marea cea mare e cam frig...anul trecut in august erau 13 grade...Bine, am prins eu o zi cu ghinion....sa zicem...

La muntii cei munti nu poti merge, pt ca nu exista. Sunt in schimb dealuri cu paduri si o super pestera pe undeva pe-acolo.

Nu-nteleg de ce belgienii care locuiesc in Antwerp (Anvers) cred ca orasul ala e buricul pamantului. Poate intr-o buna zi o sa am o revelatie...

Ciocolata alba

Pentru ca multa lume ma intreaba ce-mi place si ce nu in Belgia, am hotarat sa dau o ciocolata alba lucrurilor care-mi plac si o ciocolata neagra celor pe care nu le incadrez in ce-si doreste o marmota. Inutil de precizat deci ca nu sunt fan al ciocolatii negre, care in limbajul marmotzesc e sinonima cu ciocolata amara.

First, cioco alba pentru ca:

Aici pot iesi bine merci nemachiata, fara sa ma simt ca un pui de extraterestru aterizat pe scena Oscarurilor. Ce, sa-mi zica cineva ca in Romania poti merge nemachiata intr-un club fara sa se uite la tine stramb suficiente fitzoase...Evident, asta nu inseamna ca de cand sunt aici am renuntat la machiat, dar cand se-ntampla sa n-am timp, nu ma simt aiurea.

Rareori se poarta camasi, chiar si in situatii formale – deci fierul de calcat se poate odihni prelungit si o data cu el si rabdarea+mainile mele

Locuiesc langa un rauletz si un poduletz cu petunii

Ferestrele de la sufragerie dau catre o florarie adorabila

Oameni pe care nu-i cunosti iti zambesc pe strada

N-am intalnit pana acum nici o vanzatoare acra, care sa nu-ti multumeasca sau sa nu-ti vorbeasca frumos

De cand cu masterul de-aici, inteleg si eu mai bine ce scrie in Financial Times :)

Am cunoscut tare multi oameni care m-au ajutat total dezinteresat – nu zic ca in Romania nu-i asa, dar aici se-ntampla mai des

Toamna in general e frumoasa si trecerea catre ea nu-i asa de brusca.

Iarna se-ntampla rar sa fie temperaturi cu minus

Cand ma duc la cumparaturi in Bruxelles pot sa mananc mereu cate o gauffre, yummy

Copiii sunt mult mai calitzi, exista multe grupuri de cercetasi care umbla iarna in pantaloni scurti (respectiv fuste in cazul fetelor) si se asaza asa pe asfaltul ud. Brrr, eu as fi in spital a doua zi....

Lumea face mult mult sport, de la ciclism pana la tennis si jogging.

Se poate intampla ca seful sa vina la tine acasa si sa te ajute sa montezi mobila.

Oamenii mai au timp si de alte placeri ale vietii, precum familia si pt asta ai posibilitatea sa alegi program de lucru ¾. Adica poti sa lucrezi mai putin, ca sa ai cand sa iei copilul de la cresa sau de la scoala si sa te bucuri de el, in loc sa butonezi in fatza unui monitor 8 ore pe zi. Pardon, aprox. 7 ore jumate, pt ca aici programul e de 38 ore/saptamana.

De aici sunt mai aproape de TIESTO, chiar daca ma amagesc....are rar concerte in Belgia sau Olanda...

Locuiesc in orasul unde acum sute de ani trebuia sa se construiasca cel mai inalt turn din lume. Pana la urma n-au facut decat jumatate din el (97metri), si acum e al doilea ca marime din Belgia. Dar mie-mi place si-asa, mai ales noaptea, cand e luminat.

Cei 3M: Marmota, Marea Incercare & Marele Stres

E trist. Imi incep blogul cu o constatare care-mi aminteste ca in curand fac 25 de ani, deci deja incep sa am tulburari de memorie. Constatarea e ca am uitat cine mi-a zis prima oara "Marmotzica". Exista si o parte buna in asta, anume ca am redus lista suspectilor la 2: Alin si Stefan. Asa ca inca mai am sperante de recuperare a memoriei. Si parca il vad pe Alin acum vreo 2 ani si ceva urcand leganat scarile de la fostul meu serviciu, oprindu-se in fata biroului meu si zicandu-mi ceva de genul "Uite-o si pe Marmotzica..." Asa mi-a ramas numele de-atunci, pe cine sa mai conving ca eu am fost pisica in alta viatza?

M-am obisnuit sa fiu marmota. Si-ntr-o buna zi mi-am luat desagii in spinare si-am ajuns acolo unde se zice ca e cea mai yummy ciocolata. N-a fost deloc departe....2 ore jumate cu masina zburatoare. Mi-a prins bine ca am plecat cu un motan zbarlit care sa-mi aminteasca de stravechile mele origini feline. In primele 3 luni am locuit intr-o casutza unde apa facea mult mult clabuc pt ca avea in ea o substanta speciala care-o transforma in matase. Altfel, ar fi fost prea dura. N-am stat mult in vizuina aia, pentru ca marmotele in general au multe fuste, pantaloni, bluze, pulovere, pantofi, cizme, sandale, carti si acolo nu era loc de toate.
Asa ca de-o buna bucata de vreme am spatiu berechet, si de la fereastra de langa birou vad flori in ghivece, uneori o pisica la primul etaj de vis a vis si-un rauletz pe care din cand in cand mai pluteste o barca gheboshita de turisti.

Am constatat ca ma inteleg bine speciile pe care le-am intalnit de cand am plecat de pe taramul meu, chiar daca unele vorbesc intr-o limba straina mie. Am cunoscut tare multe specii in timpul Marii Incercari si-am observat ca avem multe in comun. Uneori ne place aceeasi muzica, alteori ne enerveaza oamenii care nu-si fac treaba in echipa, alteori gasim rezultate comune la problemele-cosmar de finantze, bem acelasi suc de portocale tout frais, avem haine norocoase pe care le purtam la examene (pe cineva care sa aiba ciudatenia asta a mea chiar nu ma asteptam sa intalnesc), uram contabilitatea si iubim dansul. Si-uite-asa am dus la bun sfarsit Marea Incercare si pe 5 iulie, intr-o zi cu soare cum rar intalnesti aici, in sunet de chitara, am primit de la cineva numit Decan o hartie alba, cartonata, pe care scria in 2 limbi ceva care-mi recompensa noptile nedormite din ultimul an.
Dupa asta am intrat degraba in vacantza alaturi de motanul zbarlit si alti prieteni, iar cand am ajuns inapoi in tara ciocolatii yum-yum m-au izbit 2 lucruri. Unu: sunt o marmota rudimentara, folosesc mailul cand exista ceva mai bun care sa-mi adaposteasca de ploaie gandurile. Asa ca mi-am facut repede repede blog. Doi: am trecut de Marea Incercare dar intre timp mi-au crescut dioptriile (doar am zis ca imbatranesc), asa ca am pierdut din vedere ca urmeaza Marele Stres.

Totusi nu-i asa de rau sa fii marmota in Belgia.