Flori pt Marmotzica

Dupa ce m-am foit trei sferturi de ora dupa un loc de parcare, mi-am suit laptopul in lift si-am urcat pe scari pana la usa de care mi-a fost dor toata ziua, am vazut ceva ce-mi lipsea de mult timp. Flori. Un buchet imens. Primul gand a fost ca e o greseala. Dar...hmm...cine sa-i trimita flori indianului de la celalalt etaj? Sau mi-a trimis el mie, hi, hi, hi? Doar nu mai are nimeni acces in cladire...Decat tipul cu magazinul de la parter, dar ce treaba are el cu florile....Sa fie atunci cadou de la distanta de la motanul zbarlit?

Toate astea-mi treceau prin minte val-vartej, pana am ajuns sa citesc biletelul. Erau de la SEFUL motanului zbarlit. Semn de recunostinta pt "your support and understanding".

Recunosc ca nu prea le merit...
Support...ha ha, n-as incuraja pe nimeni sa plece in Pakistan 2 saptamani, mai ales cand e vorba de motanul zbarlit, si mai ales cand asta inseamna sa raman singura-singurica pentru atata amar de vreme:)...
Si understanding...nici aici n-am excelat. Doar sunt femeie:)

Dar important e ca eu am flori. Si motanul zbarlit are un sef super.
Iar de maine am din nou cui sa-i predau masina pentru ture de parcare. Hi, hi, hi, hi